parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme). Vezi definitia »

gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib. Vezi definitia »

CATÁLPĂ, catalpe, s. f. Arbore decorativ, originar din America de Nord, înalt până la 15 m, cu frunze mari, ovale și cu flori albe (Catalpa bignonioides). - Din fr. catalpa. Vezi definitia »

a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile. Vezi definitia »

tăpăneálă s.f. (reg.) 1. mers rar, greoi. 2. pălăvrăgeală. Vezi definitia »