MANDÍBULĂ s. f. 1. maxilar inferior la animale; falcă. 2. fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâșie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula) Vezi definitia »

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia]. Vezi definitia »

FUSTANÉLĂ, fustanele, s. f. Fustă alba scurtă, largă și plisată sau creață, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor. – Din ngr. fustanélla. Vezi definitia »

țeapă, țepe s. f. 1. păcăleală. 2. pagubă provocată cuiva de un infractor (prin furt, escrocherie, spargere, evaziune fiscală). 3. penis. 4. contact sexual. Vezi definitia »

zânișoáră s. f., g.-d. art. zânișoárei; pl. zânișoáre Vezi definitia »