ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie. Vezi definitia »

MASTOPEXÍE s. f. operație estetică constând în ridicarea unui sân căzut. (< fr. mastopexie) Vezi definitia »

DEXTROCARDÍE s. f. deplasare a inimii în partea dreaptă a toracelui. (< fr. dextrocardie) Vezi definitia »

HEPATOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a unui ficat deplasat. (< fr. hépatopexie) Vezi definitia »