séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă). Vezi definitia »

CRÂȘMULÍȚĂ, crâșmulițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui crâșmă; crâșmușoară, crâșmuță. – Crâșmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

RÚTĂ², rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta. Vezi definitia »

TIROIDÍTĂ s.f. Inflamație a tiroidei. [< fr. thyroïdite]. Vezi definitia »

ZGẤRIE-BRẤNZĂ s.m. și f. invar. (v. zgâria (3)) (sil. -ri-e-) Vezi definitia »