joimăríță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână. Vezi definitia »

tútcă (-ci), s. f. – (Banat) Curcă. Sb. tuka (Candrea). – Der. tutcan, s. m. (Banat, curcan). Vezi definitia »

ADRENALÍNĂ s. f. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină. (< fr. adrénaline) Vezi definitia »

a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera. Vezi definitia »

CONTINGÉNȚĂ s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [Cf. it. contingenza, fr. contingence]. Vezi definitia »