HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

isțelénie s.f. (înv.) 1. vindecare, mântuire. 2. îndreptare, reparare. Vezi definitia »

PERIPLEGÍE s. f. paralizie totală. (< fr. périplégie) Vezi definitia »

ofície, ofícii, s.f. (înv.) hârtie oficială. Vezi definitia »

PREZBIOPÍE s. f. prezbitism. (< fr. presbyopie) Vezi definitia »