poli-. – Prefix care indică pluralitatea. Gr. πολυ-, prin intermediul fr. poly-. Vezi definitia »

ravióli (it.) (-vi-o-) s. m. pl. Vezi definitia »

a se ține de vrăjeli expr. 1. a manifesta o atitudine excesiv de curtenitoare față de cineva; a fi suspect de săritor / de binevoitor. 2. a încerca să păcălească / să înșele pe cineva. Vezi definitia »

șopârcăiéli s.f. pl. (reg.; în expr.) a umbla cu șopârcăieli = a recurge la minciuni, la tertipuri, la subterfugii, la vicleșuguri. Vezi definitia »

dili, dilesc I v. t. 1. a năuci în bătaie. 2. (intl.) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v. r. a înnebuni, a se țicni. Vezi definitia »