STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »

TUBERCULI- elem. tubercul²(o)-. Vezi definitia »

BRANLI [brãli], Edouard (1844-1940), fizician francez. A construit coerorul (1890), utilizat la detectarea undelor electromagnetice și folosit în primele sisteme de radiocomunicație. Vezi definitia »

beli, belesc v. t. (intl.) 1. a bate foarte rău. 2. a fura. 3. a înșela. 4. a înjunghia. 5. a omorî. Vezi definitia »

năcârcălí, năcârcălésc, vb. IV (reg.) a lucra fără tragere de inimă. Vezi definitia »