scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19). Vezi definitia »

a-l căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit. Vezi definitia »

RÁNDĂ s. f. velă aurică arborată la catargul de la pupă. (< it. randa) Vezi definitia »

FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină. Vezi definitia »

POLICLORÚRĂ s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure. Vezi definitia »