BILÁNȚ, bilanțuri, s. n. Act de contabilitate prin care se constată situația activului și pasivului unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Germ. Bilanz (<it.). Vezi definitia »

LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț. Vezi definitia »

BALINȚ, com. în jud. Timiș, pe Bega; 2.014 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău. Vezi definitia »

ȘTURȚ, șturțuri, s. n. (Reg.) 1. Loc unde se depozitează minereul care urmează să fie prelucrat sau deșeurile; p. ext. materialul depozitat în acest loc. 2. Semifabricat plat care reprezintă un stadiu intermediar între placa-semifabricat și tabla subțire. – Din germ. Sturz. Vezi definitia »