DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis. Vezi definitia »

GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță. Vezi definitia »

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. Vezi definitia »

POSTFÁȚĂ s.f. Cuvânt către cititori așezat la sfârșitul unei cărți. [După fr. postface]. Vezi definitia »

râncuiálă s.f. (reg.) lemnul înfipt vertical în perinocul carului. Vezi definitia »