RELUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care îl străbate; inversul permeanței. (< fr. réluctance) Vezi definitia »

zeamă s. f., g.-d. art. zemii; (feluri) pl. zernuri Vezi definitia »

MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche]. Vezi definitia »

GÉNĂ s. f. unitate funcțională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredității. (< fr. gène) Vezi definitia »

ADRÉSĂ s.f. 1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului. ♦ la ~ a cuiva = cu privire la cineva. 2. comunicare oficială făcută în scris de o instituție. 3. dexteritate, îndemânare. 4. (inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație. (‹ fr. adresse). Vezi definitia »