OVÚL s.n. 1. Celulă sexuală produsă de ovar, care, după fecundație, dă naștere embrionului. ♦ Parte a carpelei plantelor fanerogame care, după fecundare, se transformă în sămânță. 2. Drajeu de forma unui ou, de obicei mare cât o cireașă, preparat din glicerină, solidificată, care conține un medicament. [Var. ovulă s.f. / < fr. ovule]. Vezi definitia »

BACẮUL s. m. art. v. BACĂU (În expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc, a o păți. – [DLRM] Vezi definitia »

omul ce te-a adus pe pamant Vezi definitia »

a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită. Vezi definitia »

ANIMÁLCUL, animaliculi, s. m. (Biol.; înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule. Vezi definitia »