POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă¹. [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. Vezi definitia »

preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

CEÁRDAȘ, ceardașuri, s. n. Dans național maghiar, alcătuit din două părți: una lentă, iar a doua din ce în ce mai rapidă; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. csárdás. Vezi definitia »

coș, coșuri s. n. (peior.) sân mic (de femeie). Vezi definitia »