DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction]. Vezi definitia »

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio) Vezi definitia »

mișculație, mișculații s. f. 1. mașinație, intrigă. 2. escrocherie, fraudă. Vezi definitia »

manțocărie, manțocării s. f. glumă, scamatorie. Vezi definitia »

zítie (-ii), s. f. – 1. Făină măcinată mare. – 2. Pîine care se dă de pomană făcută cu făină groasă. – Var. zîtie, zătie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). În Mold. Vezi definitia »