NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. Vezi definitia »

FONDÁNTĂ, fondante, s.f. – V. fondant (3) [DEX'98, DN] Vezi definitia »

a o trage sub coadă (cuiva) expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva). Vezi definitia »

CITOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a celulelor. [Cf. it. citogenesi]. Vezi definitia »

în vâjâială expr. 1. în goană, în grabă. 2. la beție, la petrecere. 3. la plimbare; în călătorie de plăcere. Vezi definitia »