chițéle s.f. pl. (reg.) bucată de țesătură din lână, cu ciucuri în poale, purtată de bănățence înapoi (în față având catrința); opreg. Vezi definitia »

piéle (piéi), s. f. – 1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s. m. (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, s. f. (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuță), s. f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliță, s. f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împielița, vb. (a incarna); împielițat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat. Vezi definitia »

SÍMILE adv. (muz.) cu aceeași intensitate, nuanță ca mai înainte. (< it. simile) Vezi definitia »

BRISSOT DE WARVILLE [brisó də varvíl], Jacques Pierre BRISSÓT, zis ~ (1754-1793), jurist, orator și om politic francez. Unul dintre conducătorii girondinilor. După fuga regelui Ludovic XVI la Varennes, a redactat memoriul de decădere a regelui din drepturile sale. Ghilotinat în timpul dictaturii iacobine. A justificat, într-o scrisoare din 1785, adesată împăratului Iosif II, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Vezi definitia »

a-i intra cuiva pe sub piele expr. a câștiga bunăvoința cuiva prin tot felul de mijloace. Vezi definitia »