ÎNVĂSCÚT, -Ă, învăscuți, -te, adj. (Înv.) Care este îmbrăcat, acoperit, înfășurat, învelit. – V. învește. Vezi definitia »

OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. Vezi definitia »

netrecút, netrecútă, adj. (înv. și pop.) 1. (despre locuri, drumuri, obstacole) care nu este sau nu poate fi străbătut, peste care nu se poate trece. 2. care nu trece niciodată; veșnic, permanent. 3. (în sintagme) netrecut prin școală = analfabet, incult. Vezi definitia »

BISMÚT s. n. Metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Din fr. bismuth. Vezi definitia »

bísmut s. n.; simb. Bi Vezi definitia »