geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra. Vezi definitia »

HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine]. Vezi definitia »

ÎNCADRATÚRĂ s. f. 1. (rar) ramă, cadră. 2. (cinem.) operație în selectarea și delimitarea în spațiu a zonei corespunzătoare unei imagini dintr-un film. (< it. inquadratura) Vezi definitia »

JÚNTĂ [HUN-] s. f. 1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică. 2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial. 3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente. (< sp. junta, fr. junte) Vezi definitia »

vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli Vezi definitia »