vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »

VAGINALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii seroase vaginale. [< fr. vaginalite]. Vezi definitia »

HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește pe solurile bogate în săruri; (la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl. -te. / < fr. halophyte, cf. gr. hals – sare, phyton – plantă]. Vezi definitia »

TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară. Vezi definitia »

PROPERDÍNĂ sf. proteină din plasma sangvină, cu activitate antibacteriană și antivirotică nespecifică. (< fr. properdine) Vezi definitia »