Definita cuvantului evantai
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu evantai
THAÍ s.n. Familie de limbi monosilabice vorbite în Thailanda și Laos și de unele populații din Birmania, China de Sud etc. (cf. fr. thaï, engl. thai) Vezi definitia »
BUHÁI2, buhaiuri, s. n. Instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: buhaie] – Din buhai1. Vezi definitia »
ZAI, záiuri, s. n. Pojghiță de gheață. (din magh. zaj) Vezi definitia »
buhái (buhai), s. m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau țap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur” (cf. bugă). Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; și din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, și în mag. bohaj (Edelspacher 10). Vezi definitia »
a face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților. Vezi definitia »