SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor. Vezi definitia »

FOCUȘÓR, focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc¹ (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »

RETROVIZÓR s. n. oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. (< fr. rétroviseur) Vezi definitia »

NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + îndurător. Vezi definitia »

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor. Vezi definitia »