DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Vezi definitia »

SUMMIT [SÁMIT] s. n. întâlnire (politică) la cel mai înalt nivel. (< engl. summit) Vezi definitia »

RĂNÍT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni. Vezi definitia »

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi. Vezi definitia »

ÎNZDRĂVENÍT, -Ă, înzdrăveniți, -te, adj. Însănătoșit; întremat, întărit. – V. înzdrăveni. Vezi definitia »