MIJEÁLĂ, mijeli, s. f. (Rar) Mijire. – Miji + suf. -eală. Vezi definitia »

HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret]. Vezi definitia »

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu. Vezi definitia »

RENÚRĂ s.f. (Tehn.) Canelură. [< fr. rainure]. Vezi definitia »

îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. lingușire. Vezi definitia »