Definita cuvantului aasen
AASEN [o:san], Ivar Andreas (1813-1896), filolog și poet norvegian. A creat, pe baza dialectelor locale, una dintre cele două limbi literare din Norvegia, numită landsmål sau nynorsk. Autor al unei „Gramatici a dialectelor norvegiene” și al unui „Dicționar al dialectelor norvegiene”.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu aasen
SAPROGÉN, -Ă adj. (despre microorganisme) care produce putrefacția. (< fr. saprogène) Vezi definitia »
TUBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din trâmbiță; trâmbițaș. (< lat. tubicen) Vezi definitia »
ANDROGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. [< fr. androgène, cf. gr. aner – bărbat, gennan – a naște]. Vezi definitia »
GEN1 s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ◊ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii. (< lat. genus) Vezi definitia »
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène. Vezi definitia »