speria, sperii v. t. 1. a uimi. 2. (adol.) a fura. Vezi definitia »

PEÓNIA s. f. plantă erbacee cu rădăcini în formă de tubercul și cu flori mari, plăcut parfumate și colorate de la alb, roz până la roșu; bujor. (< lat. paeonia) Vezi definitia »

MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. și refl. A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: -gâ-ia] – Lat. *manganeare. Vezi definitia »

MINIÁ, miniéz, vb. I. Tranz. A ilustra cu miniaturi. (din it. miniare) Vezi definitia »

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă. Vezi definitia »