EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. Vezi definitia »

TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer]. Vezi definitia »

COMPENDIÁ vb. tr. a face un compendiu, a rezuma. (< compendiu) Vezi definitia »

REPLIÁ vb. I. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. ◊ (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini. 2. (fig.) a se retrage în sine; a medita. (< fr. replier) Vezi definitia »

veghiá (-ghéz, -át), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia. Vezi definitia »