ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu. Vezi definitia »

AEROSTIÉR s. m. specialist care manevrează un aerostat. (< fr. aérostier) Vezi definitia »

REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère. Vezi definitia »

CATETÉR s.n. Instrument tubular de metal, de cauciuc etc., servind la dilatarea unui orificiu sau a unui canal. [< fr. cathéter, cf. katheter – sondă]. Vezi definitia »

SCÚTER s.n. Tip de motocicletă ușoară, cu roți mici și cadrul deschis, pe care conducătorul stă ca pe un scaun. [Scris și scooter. / < fr., engl. scooter]. Vezi definitia »