ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol. Vezi definitia »

FORMÓL s. n. Soluție apoasă de formaldehidă, întrebuințată ca dezinfectant și ca antiseptic; formalină. – Din fr. formol. Vezi definitia »

GENÓL s. n. Substanță chimică organică, folosită ca developator fotografic. – Din fr. génol. Vezi definitia »

Marghiol,-oala, marghioli,-oale, adj. (Reg.) Destept, istet; p.ext. smecher, siret – Ngr. mar(g)iolos. Vezi definitia »

PAIÓL s. n. 1. pardoseală de lemn care acoperă podeaua calei unei nave. 2. rând de butoaie sau baloturi în hambarul navei. (< fr. payol, rus. paiol) Vezi definitia »