Definita cuvantului rostogol
ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rostogol
bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica. Vezi definitia »
Brístol (nume de loc) (engl.) s. propriu n. Vezi definitia »
PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly. Vezi definitia »
GAIACÓL s.n. Extract din rășina de gaiac. [Pron. ga-ia-, var. guaiacol s.n. / < fr. gaïacol, cf. engl. guaiacol]. Vezi definitia »
PAIÓL s.n. Pardoseală acoperită cu linoleum sau material plastic care acoperă podeaua încăperilor unei nave. ♦ (la pl.) Piese de lemn montate pe fundul navei pentru a proteja mărfurile de umezeală. [< rus. paiol]. Vezi definitia »