Definita cuvantului contemplativ
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemplativ
LÁITMOTIV s. n. 1. motiv, temă având o anumită semnificație, care caracterizează un personaj, o situație și care se repetă adesea în cursul unei compoziții muzicale; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repetă. 2. (fig.) idee de bază a unei opere literare etc. care se repetă de mai multe ori. (< germ. Leitmotiv) Vezi definitia »
RADIOACTIV, -Ă, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre elemente) Care prezintă radioactivitate. 2. Referitor la radioactivitate. (din fr. radioactif, germ. radioaktiv) Vezi definitia »
DEPRECIATÍV, -Ă adj. care arată lipsă de considerație; peiorativ. (< fr. dépréciatif) Vezi definitia »
Compulsiv adj. – Se folosește termenul compulsiv pentru a descrie persoane sau comportamentul acestora când nu se pot opri din a face ceva greșit, nociv sau inutil. Vezi definitia »
CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif]. Vezi definitia »