Definita cuvantului contemplativ
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemplativ
ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s.n. (Remediu) propriu a calma sau preveni convulsiile. [Cf. fr. anticonvulsif]. Vezi definitia »
INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus. Vezi definitia »
HOMOSEXUAL PASIV bulan, bulangiu, buzilău, capră, coardă penală, domnișoară, femeie penală, fetiță penală, jartea penală, lache, lăchiță, materialistă, ospitalier, penală, primitor, puicuță, recepționer. Vezi definitia »
NEUROVEGETATÍV, -Ă adj. referitor la sistemul nervos vegetativ. ♦ sistem nervos ~ = totalitatea organelor nervoase ale organismului care reglează funcțiile viscerale. (< fr. neurovégétatif) Vezi definitia »
PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif]. Vezi definitia »