Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
negráică s.f. (reg.) numele unei specii de ciocănitoare; chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, sușcă, țipătoare, horoi-de-brad, vârdare-neagră. Vezi definitia »
TIFÓZĂ s. f. 1. stare febrilă, cu lâncezeală, în febra tifoidă. 2. boală microbiană, contagioasă, a păsărilor. ♦ ~ aviară = boală a puilor de găină datorată unui virus din grupul bacteriilor paratifice. (< fr. typhose) Vezi definitia »
CARIOGRÁMĂ s. f. reprezentare schematică a cromozomilor dintr-o celulă, dintr-un nucleu; idiogramă. (< fr. caryogramme) Vezi definitia »
BRIÓȘĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. [Pron. bri-o-, pl. -șe, -și, var. brioș s.m. / < fr. brioche]. Vezi definitia »
JÁMBĂ s. n. fiecare dintre cele două (trei) picioare ale trenului de aterizare. (< fr. jambe) Vezi definitia »