Definita cuvantului staționar
STAȚIONÁR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu staționar
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. Vezi definitia »
SACROLOMBÁR, -Ă adj. referitor la sacrum și la vertebrele lombare. (< fr. sarco-lombaire) Vezi definitia »
cârțár, cârțári, s.m. (reg.) ied ori miel mai tânăr de un an. Vezi definitia »
MULTIMOLECULÁR, -Ă adj. plurimolecular. (< engl. multimolecular) Vezi definitia »
CREPUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare]. Vezi definitia »