CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -ași. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse]. Vezi definitia »

ATEAS, rege scit, conducător al unor triburi așezate în Dobrogea. Înfrînt în 339 î. Hr. de regele Macedoniei, Filip II. Vezi definitia »

ARRAS [ará și arás], oraș în N Franței (Artois); 80,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. metalelor, tapiserii, dantele (vestite în evul mediu). Monumente arhitectonice: primărie (sec. 16), catedrală (sec. 18). – Uniunea de la ~, uniune încheiată în ian. 1579 de nobilimea provinciilor din SV Țărilor de Jos. S-a pronunțat în favoarea catolicismului și a concilierii cu Spania. Vezi definitia »

PÁMPAS s. n. câmpie întinsă din America de Sud, cu ierburi și tufișuri. (< fr., sp. pampa) Vezi definitia »

șnáidas s.n. (reg.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »