Definita cuvantului analeleacademieiromâne
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, publicație anuală a Academiei Române în care sînt consemnate aspectele cu caracter general, științific, organizatoric și administrativ: adunările generale, alegerile de noi membri, membrii decedați, structura și componența Academiei și a conducerii sale, manifestările științifice organizate de secțiile, filialele, comisiile și institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recepție, sărbătoriri, aniversări și comemorări ale unor personalități și evenimente importante din istoria poporului român, a științei și culturii românești și universale. Au apărut începînd cu anul 1869, tomul I cuprinzînd sesiunile anilor 1867, 1868 și 1869, în mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 și 1987-1989 se află în curs de elaborare și publicare. Pentru perioada 1878-1920 există un indice bibliografic de nume și materii. Cu anul 1990 începe editarea unei noi serii a A.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu analeleacademieiromâne
ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a țărmurilor de către valurile mării. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abrasion. Vezi definitia »
NATAȚIÚNE s.f. v. natație. Vezi definitia »
BAZAINE [bazẽn], Achille-François (1818-1888), mareșal francez. Comandant șef al armatei franceze în timpul Războiului Franco-Prusian (1870-1871), s-a predat germanilor cu 140.000 de soldați în fortăreața Metz. Capitularea lui a constituit începutul dezastrului armatei franceze. Judecat, condamnat la moarte (pedeapsă comutată la 20 de ani). A evadat, trăind în exil. Vezi definitia »
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection. Vezi definitia »
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune). Vezi definitia »