Definita cuvantului andrițoiu
ANDRIȚOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vașcău, jud. Bihor), poet român. Debut cu versuri de circumstanță, sau purtînd amprenta ascendenței sale ardelenești („În Țara Moților se face ziuă”, „Dragoste și ură”). Lirică de sensibilitate neoclasică și virtuozitate a formei („Constelația lirei”, „Aur”, „Poeme noi”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu andrițoiu
STRÓNȚIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găsește în natură sub formă de celestină și stronțianit. [Pron. -țiu. / < fr. strontium]. Vezi definitia »
nașparliu, nașparlii s. m., s. f., adj. 1. (individ) ciudat, cu toane; zăpăcit. 2. (individ) urât, cu înfățișare neplăcută. 3. (individ) rău, afurisit. Vezi definitia »
DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din fr. déclinatoire. Vezi definitia »
VÍȚIU s. n. v. viciu. Vezi definitia »
DARAGÍU, daragii, s. m. (Înv.) Persoană care bate daireaua. – Din dara + suf. -giu. Vezi definitia »