Definita cuvantului anomalie
ANOMALÍE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al contrucției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km2; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km2) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu anomalie
PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination) Vezi definitia »
ONCOGRAFÍE s. f. (med.) reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu oncograful. (< fr. oncographie) Vezi definitia »
EXENCEFALÍE s. f. 1. anomalie ptrzentată de un exencefal. 2. tumoare ieșită în afara craniului sau a regiunii superioare a feței. (< fr. exencéphalie) Vezi definitia »
DISERTÁȚIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratată în mod științific. ◊ lucrare prezentată de cineva în vederea obținerii unui grad științific. (< fr. dissertation, lat. dissertatio) Vezi definitia »
TREFILERÍE s. f. atelier de trefilare. (< fr. tréfilerie) Vezi definitia »