Definita cuvantului antimoniu
ANTIMÓNIU (‹ germ., lat. m.) s. n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p. t. 630 ºC, p. f. 1.645 ºC), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu antimoniu
meháriu, mehári, (înv.) om desfrânat, curvar. Vezi definitia »
IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”. Vezi definitia »
DETALIU Vezi definitia »
BRUIU, com. în jud. Sibiu; 996 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică (sec. 13). Vezi definitia »
RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Vezi definitia »