Definita cuvantului antinomie
ANTINOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradicție aparent insolubilă între două teze care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. În antichitate era adesea denumită aporie: I. Kant a formulat patru a. ale rațiunii pure: 1) lumea este finită și infinită; 2) fiecare substanță complexă constă din lucruri simple și nu există nimic simplu; 3) în lume există libertate și domină determinismul; 4) există o cauză a lumii (Dumnezeu) și nu există o cauză primă. V. paradox. 2. (REL.) Metodă teologică aplicată doctrinei despre Dumnezeu și, în general, dogmelor credinței, indicînd neconcordanța dintre definițiile formale și conținutul transcendent al credinței (misterul adevărului divin) care nu poate fi redus la noțiuni raționale.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu antinomie
CONTAMINÁȚIE s.f. Contaminare, molipsire. 2. Încrucișare a sensurilor a două cuvinte; influența reciprocă dintre două cuvinte sau două elemente lingvistice. ♦ Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. [Gen. -iei, var. contaminațiune s.f. / cf. lat. contaminatio, fr. contamination]. Vezi definitia »
OTÁRIE, otarii, s. f. Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca (Otaria jubata). – Din fr. otarie. Vezi definitia »
FRANCOFILÍE s. f. prietenie față de Franța; galofilie. (< fr. francophilie) Vezi definitia »
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije. Vezi definitia »
CAUZALGÍE s.f. (Med.) Hiperestezie cu senzație de arsuri, care însoțește uneori rănile la nervi. [Pron. ca-u-, pl. -ii, gen. -iei, var. causalgie s.f. / < fr. causalgie, cf. gr. kausis – arsură, algos – durere]. Vezi definitia »