județeásă s.f. (înv.) soția judelui (conducătorului). Vezi definitia »

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă. Vezi definitia »

DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse. Vezi definitia »

NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură. Vezi definitia »

suflătúră, suflătúri, s.f. 1. (înv.) suflare, batere, bătaie (de vânt); adiere, boare; respirație. 2. (reg.) nămete, troian (de zăpadă). Vezi definitia »