mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe). Vezi definitia »

ASECÁ vb. tr. a îndepărta apele de infiltrație dintr-un teren; a deseca. (după fr. assécher, lat. assicare) Vezi definitia »

DEZIMPLICÁ vb. tr. a scoate (pe cineva) din cauză. (< dez- + implica) Vezi definitia »

FLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susține din flanc. ♦ (Fig.) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< fr. flanquer]. Vezi definitia »

CARIÓCA¹ s. f. 1. dans popular brazilian, devenit dans modern de salon, asemănător rumbei; melodia corespunzătoare. 2. instrument muzical de percuție pentru baterea ritmului. (< sp., port. carioca) Vezi definitia »