corcomén s.m. sg. (reg.) pieptănătură a țărăncilor măritate în formă de două cornițe (de o parte și alta a creștetului); cobelci. Vezi definitia »

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »

FUZÉN I. s. m. arbust cu frunse lucitoare, originar din Japonia. II. s. n. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit. (< fr. fusain) Vezi definitia »

BETHLEN (BETLENI), familie de nobili maghiari din Transilvania, originară din neamul Becse-Gergely. Mai importanți: Farkas B. (1639-1679), istoriograf și cancelar al Transilvaniei. Scrierea sa „Historia de rebus Transilvanicis” prezintă perioada dintre 1525 și 1609, cuprinzînd știri și despre Țara Românească și Moldova (Petru Rareș, Despot Vodă, Mihai Viteazul și Radu Șerban); János B. (1613-1678), istoriograf și cancelar al Transilvaniei între 1629 și 1673, cu referiri la Moldova și Țara Românească; Miklós B. (1642-1716), om de stat, cancelar al Transilvaniei și memorialist. A lăsat o valoroasă autobiografie. Vezi definitia »

PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »