OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) Vezi definitia »

GUDRÓN, gudroane, s. n. Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, care se obține prin distilarea uscată a unor materii organice; catran. – Din fr. goudron. Vezi definitia »

MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton. Vezi definitia »

CASTILIA-LEON (CASTILLA-LA MANCHA) [castiλá], reg. autonomă în partea central-nordică a Spaniei; 94,2 mii km²; 2,63 mil. loc. (1988). Oraș pr.: Valladolid. Expl. de mangan și de zinc. Grîu, porumb, sfeclă de zahăr și citrice. Vezi definitia »

FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton. Vezi definitia »