ciujbi, ciujbesc v. t. (intl.) 1. a fura 2. a bate. Vezi definitia »

ÓBI s. n. brâu lat legat cu o fundă mare la spate, de obicei din mătase, purtat de japonezi. (< fr. obi, germ. Obi) Vezi definitia »

ZOBÍ, zobésc, vb. IV. ~ ♦ Expr. A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. Vezi definitia »

SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. Tranz. și refl. A(-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța. – Din scoabă. Vezi definitia »

albi s. m. pl. bani Vezi definitia »