BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii-închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + roș. Vezi definitia »

căiúș (-șuri), s. n. – Curea, laț. Tc. kais (Șeineanu, II, 25). Vezi definitia »

SORȚÁȘ, sorțași, s. m. (Rar) Sorțar. – Din sorț + suf. -aș. Vezi definitia »

hămúș, hămúșuri, s.n. (reg., înv.) groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. Vezi definitia »

ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv. – Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul). Vezi definitia »