vas (-se), s. f. – 1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn). Vezi definitia »

GALIMÁTIAS s.n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie. [Pron. -ti-as, var. galimatie, galimație, s.f.. / < fr. galimatias]. Vezi definitia »

MARACÁS, maracase, s. n. Instrument muzical de percuție sud-american, construit dintr-o nucă de cocos care conține grăunțe și nisip. – Din sp. maracas. Vezi definitia »

ABRÁXAS s.n. (Rar) Cuvânt mistic al gnosticilor, scris mai ales pe amulete. [Var. abrasax s.n. / cf. fr. abraxas]. Vezi definitia »

BRAHMANAS, colecție de scrieri sacre indiene. Datează, probabil, din sec. 8-7 î. Hr. Reprezintă adaosuri și comentarii la Vede și se ocupă mai ales de ritualul sacrificiilor. Vezi definitia »