phyllocéras [ph pron. f] s. n. Vezi definitia »

CARGABÁS, cargabase, s. n. (Mar.) Manevră curentă de strângere a unei vele. – Din fr. cargue basse. Vezi definitia »

BOAS, Franz (1858-1942), antropolog american de origine americană. Inițiatorul morfologismului (istoricismului), din perspectiva cătuia cultura apare ca indisolubil legată de grupul social, de limba, practicile cotidiene și riturile acestuia („Gîndirea omului primitiv”, „Antropologia și viața modernă”). Vezi definitia »

mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare. Vezi definitia »

gras (grásă), adj. – 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime. – 2. Unsuros. – 3. Cărnos, zemos (despre fructe și plante). – 4. Fertil, roditor (despre pămînt). – 5. (S. m., înv.) Grăsime. – Mr., megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Pușcariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu, Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73), cf. it. grasso, prov., fr. gras, sp. graso, port. graxo. – Der. grasă, s. f. (varietate de struguri); grăscean, adj. (gras, dolofan, rotofei); grăsime, s. f. (înv., îngrășămînt; untură), cu suf. -ime; grăsun, s. m. (purcel de lapte), cu suf. -un (după Candrea-Dens., 750 și DAR, din. lat. pop. *grassonem); îngrășa, vb. (a deveni gras; a pune îngrășămînt, bălegar), care, după Pușcariu 856; Candrea-Dens., 751 și DAR, ar proveni din lat. *ingrassiāre, cf. mr. ngrașu, dar care pare mai curînd un der. intern; îngrășetor, adj. (care îngrașă); îngreșămînt, s. n. (îngrășămînt). Vezi definitia »