erés (erésuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73. Vezi definitia »

PSEUDOTÁBES s. n. tulburări nervoase asemănătoare tabesului, datorate unei neurastenii sau unei nevrite periferice. (< fr. pseudo-tabès) Vezi definitia »

CÓRTES s.n. Parlament în Spania și Portugalia. [Pl. -suri. / < sp., fr. cortès]. Vezi definitia »

șirés s.n. (reg.) nume de plantă, ale cărei fructe se folosesc în loc de tămâie. Vezi definitia »

BUENOS AIRES (GENERAL CARRERA), lac la frontiera argentiniano-chiliană, la poalele Anzilor Patagonezi, la 215 m alt.; 2,4 mii km²; lungime max.: 120,7 km. Prin rîul Baker, afl. al fl. Deseado, este drenat spre Oc. Atlantic. Turism. Vezi definitia »