HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn]. Vezi definitia »

BIGHORN [bighɔrn], culme muntoasă granitică în V S.U.A. (Wyoming și Montana), în M-ții Stîncoși. Lungime: 193 km; lățime: 40-80 km; alt. max.: 4.015 m (Cloud Peak). Păduri de conifere. Vegetație de stepă alpină. Mici ghețari. Turism. Vezi definitia »

LEGHÓRN s.n. Rasă de găini foarte bune producătoare de ouă. [< engl. leghorn]. Vezi definitia »

SEMPITÉRN, -Ă, sempiterni, -e, adj. (Rar) Veșnic, nepieritor. – Din lat. sempiternus. Vezi definitia »

TÂRN¹, târnuri, s. n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curțile sau străzile. 2. (Bot.) Porumbar¹. – Din sl. trŭnŭ. Vezi definitia »